Cum se face partajul bunurilor după un divorț și ce documente sunt necesare?
Partajul bunurilor după un divorț este procesul prin care foștii soți își împart bunurile dobândite în timpul căsătoriei. În funcție de regimul matrimonial ales la momentul căsătoriei și de modul în care au fost achiziționate bunurile, împărțirea poate fi mai simplă sau mai complexă. În România, legislația stabilește reguli clare privind acest proces, dar fiecare situație poate avea particularități în funcție de circumstanțe.
Regimurile matrimoniale și impactul asupra partajului
Împărțirea bunurilor depinde în primul rând de regimul matrimonial aplicabil:
- Comunitatea legală de bunuri – este regimul implicit dacă nu a fost ales altul prin contract prenupțial. Toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt considerate comune, indiferent pe numele cui sunt trecute.
- Separarea de bunuri – fiecare soț păstrează bunurile achiziționate pe numele său și este proprietar exclusiv asupra acestora.
- Comunitatea convențională – se stabilește prin contract notarial și poate prevedea alte condiții privind bunurile comune.
Bunurile supuse partajului
Nu toate bunurile sunt împărțite după divorț. Există o distincție între bunurile comune și cele proprii:
- Bunuri comune – achiziționate în timpul căsătoriei, precum locuințe, terenuri, mașini, economii, investiții, obiecte de valoare.
- Bunuri proprii – obținute înainte de căsătorie sau primite ca donație ori moștenire, bunuri de uz personal, despăgubiri pentru prejudicii morale sau fizice.
Modalități de realizare a partajului
Există două modalități principale:
- Partaj voluntar – realizat pe cale amiabilă, prin înțelegere între părți, de regulă la notar. Este cea mai rapidă și mai puțin costisitoare variantă.
- Partaj judiciar – efectuat de instanță atunci când părțile nu se înțeleg. Procesul poate dura mai mult și implică taxe și onorarii suplimentare.
Procedura partajului voluntar
Pentru a realiza partajul pe cale amiabilă, foștii soți se adresează unui notar public. Acesta verifică documentele care atestă proprietatea și întocmește actul de partaj. Părțile stabilesc de comun acord cui revine fiecare bun și dacă sunt necesare compensări bănești. Avantajul este că se evită litigiile și costurile procesului.
Procedura partajului judiciar
Atunci când nu există înțelegere, instanța stabilește împărțirea bunurilor. Procesul începe prin depunerea unei cereri de chemare în judecată la judecătoria competentă. Judecătorul poate solicita expertize pentru evaluarea bunurilor și poate decide vânzarea acestora prin licitație, urmând ca suma obținută să fie împărțită.
Documente necesare pentru partaj
Indiferent dacă partajul este voluntar sau judiciar, sunt necesare documente care să ateste atât identitatea părților, cât și dreptul de proprietate:
- Actele de identitate ale foștilor soți.
- Certificatul de căsătorie (și, dacă este cazul, certificatul de divorț).
- Actele de proprietate pentru bunurile ce urmează a fi împărțite – contracte de vânzare-cumpărare, acte de donație, certificate de moștenitor.
- Fișe de înmatriculare pentru autovehicule.
- Extras de carte funciară pentru imobile.
- Documente bancare privind conturile și economiile comune.
- Facturi sau certificate de garanție pentru bunuri de valoare.
Rolul expertizelor în partaj
În cazul bunurilor imobile sau al obiectelor de valoare, poate fi necesară o evaluare realizată de un expert autorizat. Expertiza stabilește valoarea de piață a bunurilor, facilitând împărțirea echitabilă. În procesele judiciare, expertiza este adesea solicitată de instanță pentru a elimina disputele legate de evaluare.
Aspecte privind datoriile comune
Partajul nu privește doar bunurile, ci și datoriile acumulate în timpul căsătoriei. Creditele contractate pentru achiziționarea bunurilor comune sau pentru nevoi familiale sunt, de regulă, împărțite proporțional. Este necesar să se prezinte documente care dovedesc destinația împrumuturilor.
Stabilirea cotelor-părți
În regimul comunității legale de bunuri, părțile au, în principiu, cote egale (50%-50%). Totuși, unul dintre soți poate solicita o cotă mai mare dacă poate dovedi o contribuție mai semnificativă la dobândirea bunurilor. Probele pot include venituri, investiții sau aporturi directe la achiziții.
Particularități în cazul bunurilor indivizibile
Unele bunuri nu pot fi împărțite fizic, cum ar fi un apartament sau un teren unic. În aceste situații, există mai multe soluții:
- Alocarea bunului unuia dintre foștii soți, cu plata unei sume compensatorii către celălalt.
- Vânzarea bunului și împărțirea banilor.
- Menținerea coproprietății, dacă ambele părți sunt de acord.
Costurile implicate
Taxele notariale pentru partajul voluntar depind de valoarea bunurilor împărțite. În cazul partajului judiciar, costurile includ taxa de timbru, onorariul avocaților și cheltuielile cu expertizele. Este important ca părțile să fie conștiente de aceste cheltuieli înainte de a decide forma partajului.
Importanța unui acord amiabil
Deși legea oferă mecanisme clare pentru împărțirea bunurilor, un acord între părți rămâne varianta preferată pentru a evita conflictele prelungite. Un partaj amiabil economisește timp, bani și reduce tensiunile emoționale, mai ales dacă în cuplu există copii.