Există miros în spațiu? Ce raportează astronauții după ce ies din stație

Spațiul cosmic este adesea perceput ca fiind un vid complet, lipsit de sunet, aer sau miros. Cu toate acestea, relatările astronauților care s-au întors din activități extravehiculare (EVA) descriu în mod constant senzația unui miros ciudat imediat după întoarcerea în stațiile spațiale.

Aceste observații contrazic ideea simplistă că în spațiu nu există miros și au trezit interesul cercetătorilor și pasionaților de astronomie.

De ce nu poate fi perceput mirosul direct în spațiu

Vidul spațiului nu permite mișcarea moleculelor de aer. Prin urmare, nu există mediu prin care particulele volatile să se deplaseze și să ajungă la receptorii olfactivi ai nasului uman. Un astronaut în costum presurizat nu poate simți nimic olfactiv în timpul unei misiuni în afara stației. Mirosul despre care vorbesc se manifestă în interiorul stației spațiale, după încheierea unei EVA.

Procesul are loc astfel: după o activitate extravehiculară, când astronautul reintră în modulul presurizat și își dă jos casca și costumul, echipamentele expuse vidului cosmic eliberează compuși care se aflau pe suprafața costumului. Aceste substanțe volatile pătrund în atmosferă și pot fi detectate olfactiv.

Descrierile astronauților privind mirosul din spațiu

De-a lungul anilor, mai mulți membri ai echipajelor de pe Stația Spațială Internațională și alte vehicule orbitale au oferit relatări similare despre acest fenomen. Iată câteva caracterizări comune ale mirosului perceput:

• Miros de metal încins – comparat cu fierul frecat de o roată de polizat sau mirosul de sudură electrică.
• Miros de carne arsă – unii astronauți au spus că le amintește de grătar încins sau de resturi carbonizate.
• Ozon și fum – senzația de aer ozonat, similar cu cel după un fulger sau o descărcare electrică.
• Note de praf de pușcă – unele persoane l-au asemănat cu mirosul unui cartuș proaspăt tras.

Aceste percepții diferă de la un individ la altul, dar toate sugerează prezența unor compuși volatili specifici, care au fost generați sau modificați în timpul expunerii la vidul cosmic și radiațiile spațiale.

Ce cauzează acest miros ciudat?

Nu spațiul în sine produce un miros, ci reacțiile chimice care au loc atunci când materialele de pe costumele sau echipamentele astronauților sunt expuse la radiație cosmică, particule încărcate energetic și vid. Aceste condiții extreme duc la oxidarea, fragmentarea sau excitarea anumitor molecule de pe suprafață. Când echipamentul revine într-un mediu cu atmosferă, moleculele eliberate devin perceptibile pentru simțul olfactiv.

Iată câteva ipoteze despre compoziția posibilă a mirosului:

1. Compuși aromatici carbonizați – produse secundare ale interacțiunii dintre materialele sintetice și radiația solară intensă.
2. Ozonul – format în mod indirect prin ionizarea oxigenului rezidual pe echipamente și reacția cu radiațiile ultraviolete.
3. Hidrocarburi aromatice policiclice – molecule complexe generate prin procese de ardere sau degradare chimică, cunoscute pentru mirosul lor distinct.

Astfel, ceea ce simt astronauții este rezultatul unei combinații de modificări moleculare asupra materialelor expuse în spațiu.

De ce este acest miros important pentru cercetare

Relatările privind mirosul spațiului pot părea un detaliu anecdotic, dar au importanță pentru mai multe domenii:

• Siguranța echipamentului – anumite mirosuri pot semnala degradarea materialelor, ceea ce ar putea indica necesitatea unor modificări în designul costumelor.
• Studii chimice asupra mediului cosmic – ajută la înțelegerea modului în care materialele reacționează la condițiile extreme din afara Pământului.
• Pregătirea astronauților – cunoașterea acestor senzații ajută la simularea realistă a condițiilor în timpul antrenamentului.

NASA a colaborat chiar cu companii private pentru a reproduce mirosul spațiului în scopuri educative și comerciale.

Proiecte care au încercat să recreeze mirosul

O inițiativă interesantă a venit din partea unor cercetători și antreprenori care, în colaborare cu foști astronauți, au reușit să reproducă parfumul descris. Astfel de produse au fost lansate pentru publicul larg, mai ales ca materiale educaționale sau campanii de conștientizare.

Printre caracteristicile acestor produse se regăsesc:

• Note metalice și de fum, menite să redea senzația de fier încins.
• Componente sintetice ce imită ozonul și hidrocarburile arse.
• Formulări bazate pe descrieri repetate ale astronauților din programele spațiale americane și rusești.

Aceste experimente nu sunt doar o curiozitate olfactivă, ci reflectă interesul tot mai mare pentru percepțiile umane în medii neobișnuite.

Mirosul în microgravitație: cum afectează percepția

Un alt aspect interesant este legat de modificările fiziologice suferite de corpul uman în condiții de microgravitație. În spațiu, fluidele corporale tind să se redistribuie, iar mucoasa nazală se poate congestiona. Astfel, percepția mirosurilor devine diferită, uneori mai atenuată, alteori mai sensibilă la compușii volatili.

Asta înseamnă că reacția olfactivă la mirosul post-EVA poate varia în intensitate, iar unii astronauți pot simți aceste mirosuri mai puternic decât alții.

Impactul psihologic al acestui fenomen

Mirosul este unul dintre simțurile care activează cel mai direct amintirile și emoțiile. Într-un mediu steril și închis cum este o stație spațială, orice stimul senzorial devine semnificativ. Pentru unii astronauți, acest miros neașteptat poate deveni o experiență memorabilă, care le reamintește de unicitatea mediului cosmic.

Pe de altă parte, dacă mirosul este prea puternic sau persistent, poate afecta confortul sau chiar induce senzații neplăcute. În astfel de cazuri, este nevoie de o ventilație eficientă și de măsuri de curățare a echipamentului.

Experiențe similare pe Lună și alte misiuni

Astronauții care au participat la misiunile Apollo au raportat, de asemenea, mirosuri neobișnuite după ce au adus în modulul lunar mostre de sol. Descrierile includ:

• Miros de praf de pușcă ars.
• Senzație de metal încălzit sau pietre abia lovite de fulger.

Aceste mirosuri au provenit, cel mai probabil, de la reacțiile dintre regolitul lunar și oxigenul introdus brusc în modulul presurizat.

Ce spun cercetările actuale despre compușii volatili din spațiu

Studiile spectroscopice asupra mediului interstelar și asupra emisiilor din apropierea sateliților naturali sau a cometelor au identificat o varietate de compuși aromatici. Printre cei mai cunoscuți:

• Benzen și derivați aromatici.
• Hidrocarburi policiclice (PAH), responsabile pentru mirosuri complexe.
• Alcooli și aldehide rezultate din descompunerea materialelor organice în spațiu.

Acești compuși nu pot fi percepuți direct de oameni în spațiu, dar interacțiunea lor cu echipamentele și costumele lasă urme detectabile la revenirea în mediu presurizat.

Mirosul „din spațiu” este, astfel, o experiență indirectă, dar recurentă, descrisă cu uimire și curiozitate de toți cei care au avut ocazia să se afle în afara atmosferei terestre. Deși vidul nu are miros în sine, urmele pe care le lasă interacțiunea cu materia artificială devin semnături olfactive specifice unei lumi pe care doar câțiva au avut privilegiul să o simtă.