Microplasticul a fost identificat în 11 din 13 mostre pulmonare analizate într-un studiu din Marea Britanie

Microplasticul a fost identificat în 11 din 13 mostre pulmonare analizate într-un studiu din Marea Britanie

Descoperirea prezenței microplasticului în țesutul pulmonar uman a adus în prim-plan o realitate care până de curând era considerată improbabilă. Studiul realizat de o echipă de cercetători din Marea Britanie, publicat în 2022 în revista Science of the Total Environment, a confirmat identificarea fragmentelor de plastic în 11 din cele 13 probe pulmonare analizate. Aceste rezultate ridică întrebări directe legate de calitatea aerului, siguranța mediului și impactul pe termen lung asupra sănătății umane.

Ce sunt microplasticele și cum ajung în organism

Microplasticele sunt particule de plastic mai mici de 5 milimetri, care provin fie din dezintegrarea materialelor plastice mai mari, fie sunt produse direct sub această formă (de exemplu, în produse cosmetice, vopsele, textile sintetice). Ele sunt larg răspândite în sol, apă, aer și alimente. Inhalarea particulelor fine de plastic devine un proces inevitabil, mai ales în zonele urbane, în spații închise sau în apropierea surselor industriale.

Metoda folosită de cercetători

Studiul a fost realizat pe mostre recoltate de la pacienți supuși intervențiilor chirurgicale. Cercetătorii au utilizat tehnici de spectroscopie pentru a analiza țesuturile și au identificat 12 tipuri diferite de microplastic. Cele mai frecvente materiale găsite au fost:

  • Polipropilena – utilizată frecvent în ambalaje și textile
  • Polietilena tereftalată (PET) – prezentă în sticle și îmbrăcăminte
  • Nylon – asociat cu fibrele textile sintetice

Ceea ce a surprins în mod deosebit a fost că aceste particule au fost găsite în ambele plămâni, inclusiv în zonele profunde ale acestora, unde teoretic accesul particulelor mari este limitat.

Posibile surse ale microplasticului inhalat

Inhalarea microplasticului poate avea mai multe surse directe sau indirecte. Printre cele mai probabile se numără:

  1. Uzura textilelor sintetice, în special în locuințele închise și slab ventilate
  2. Praful domestic care conține fragmente de plastic din mobilier, electronice sau ambalaje
  3. Activități industriale sau de construcții în apropierea zonelor rezidențiale
  4. Traficul rutier, în special prin abraziunea anvelopelor și frânelor

Faptul că o parte semnificativă a vieții moderne se desfășoară în spații cu materiale plastice face aproape imposibilă evitarea completă a acestor particule.

Impactul asupra sănătății respiratorii

Deși cercetările privind efectele microplasticelor asupra sănătății sunt încă în desfășurare, există deja unele ipoteze fundamentate:

  • Microplasticul poate produce inflamații la nivelul căilor respiratorii
  • Poate acționa ca purtător de substanțe toxice sau agenți patogeni
  • Prezența particulelor poate contribui la stresul oxidativ celular
  • Potențialul cancerigen nu este exclus, mai ales în cazul expunerii prelungite

Studii anterioare realizate pe animale au arătat că aceste particule pot pătrunde în sistemul sanguin și se pot acumula în diferite organe. În cazul oamenilor, prezența lor în plămâni sugerează că pot exista efecte sistemice care rămân deocamdată insuficient documentate.

Compararea cu poluarea atmosferică convențională

În ultimii ani, s-a vorbit intens despre poluarea cu particule fine (PM2.5 și PM10), cunoscute pentru impactul lor asupra sistemului cardiovascular și pulmonar. Microplasticul, deși adesea mai mare ca dimensiune decât PM2.5, prezintă o structură diferită, fiind capabil să interacționeze cu țesuturile într-un mod diferit. Pe lângă dimensiune, compoziția chimică și stabilitatea ridicată a materialului plastic ridică provocări suplimentare pentru sistemul imunitar.

Reacții la nivel instituțional și științific

Odată cu publicarea acestor rezultate, numeroase instituții academice și organizații de sănătate au cerut intensificarea cercetărilor în domeniu. Există inițiative care propun:

  • Limitarea folosirii plasticului de unică folosință în ambalaje și textile
  • Obligația etichetării clare a produselor care emit microplastic
  • Implementarea unor standarde pentru filtrarea aerului în spațiile publice și industriale
  • Finanțarea studiilor clinice pe termen lung privind efectele expunerii cronice

Unele universități au început să dezvolte metode de detecție rapidă a microplasticului în aerul ambiental, pentru a ajuta autoritățile în supravegherea calității aerului.

Măsuri individuale de protecție

Chiar dacă este imposibil să eliminăm complet expunerea, anumite măsuri simple pot reduce cantitatea de microplastic inhalat:

  1. Folosirea frecventă a aspiratoarelor cu filtru HEPA în locuință
  2. Reducerea utilizării textilelor sintetice sau spălarea lor în saci speciali care rețin fibrele
  3. Ventilarea zilnică a încăperilor, mai ales în spațiile mici
  4. Utilizarea purificatoarelor de aer cu filtre avansate, în special în orașe aglomerate

Aceste măsuri nu elimină complet riscurile, dar pot diminua semnificativ cantitatea de particule care ajung în plămâni.

Consecințe pe termen lung asupra politicilor publice

Descoperirea microplasticului în plămâni a influențat deja dezbaterile privind politicile de mediu. Parlamentul European și alte organisme internaționale au început să discute despre reglementări mai stricte legate de industria plasticului și de monitorizarea calității aerului.

De asemenea, ONG-uri de mediu au lansat campanii de informare a populației cu privire la riscurile invizibile ale microplasticului. În unele state europene, autoritățile analizează posibilitatea de a interzice sau limita anumite tipuri de fibre sintetice utilizate pe scară largă în modă și textile de uz casnic.

O direcție clară pentru cercetare și prevenție

Prezența microplasticului în plămâni nu mai poate fi ignorată. Este un semnal puternic al impactului pe care activitățile umane îl au asupra propriului organism. Deși încă nu există suficiente date pentru a trasa legături directe între aceste particule și anumite boli cronice, existența lor în zone vulnerabile ale corpului indică nevoia urgentă de reglementări și soluții.

Pe măsură ce cercetările continuă, este de așteptat ca noi descoperiri să contureze mai clar riscurile și să determine acțiuni concrete din partea industriei și a guvernelor.